Timid, mindfulness-ul începe să devină vizibil și în România. Practica mindfulness, percepută undeva la intersecția dintre demers terapeutic și demers spiritual se învârte timid într-un cerc de persoane familiarizate cu filosofiile orientale sau jargonul psihologic dar nu există încă în limbajul persoanelor din publicul larg.

Ce se poate face pentru a introduce această practică printre opțiunile publicului larg consumator de ”dezvoltare personală”?

Eu unul cred că primul pas trebuie făcut de cei interesați de domeniu. Mindfulness-ul trebuie trăit și experimentat înainte de a fi predat. Mindfulness-ul vorbit nu cred că își poate face loc printre multe alte curente care promit o stare mai bună, succes, echilibru, etc.

Mindfulness-ul are ”păcatul” de a fi eficace când este trăit nu când este vorbit sau făcut. Mindfulness-ul bubuie cu voce de tunet atunci când îl trăiești. Prin asta înțeleg că pentru a putea preda mindfulness ai nevoie de experiența unică a meditației ca stare și nu de meditație ca tehnică. Este ușor să reproduci ceea ce au spus alții, este ușor să citești câteva articole dar este greu, dacă nu imposibil, să reproduci ”greutatea” pe care o capeți prin atingerea stării de meditație.

Doar după ce atingi această stare, cînd știi din experiență directă cum este sa Fii poți să îi ajuți pe alții să facă pași către a Fi.

Fără asta, poți să faci mindfulness dar nu o sa fi mindful… din păcate!