Este mindfulness-ul doar o altă formă comercială de tip new age ce hrănește hedonismul consumerist al omului modern? Răspunsul onest este: Poate sa fie!

Dar, o practică corectă sub îndrumarea unui instructor competent poate să fie un proces de descoperire de sine și o formă elevată a Eudemonism-ului.

Înainte de a merge mai departe, cred că este necesar să definim cei doi termeni. Fără a aluneca în definiții aride, Hedonismul presupune că starea de fericire este scopul suprem al omului iar aceasta este dată de plăcere/plăceri. Eudemonismul, pe de altă parte, consideră ca scopul suprem al omului este căutarea continuă a fericirii iar această căutare trebuie făcută prin lentilele virtuții. Pe scurt, Hedonismul caută o stare iar Eudemonismul urmărește un proces.

Întorcându-ne la mindfulness, modul de practică corect este cel ancorării în prezent prin respirație și metacogniție. Mindfulness nu înseamnă relaxare ci prezență. În meditație trebuie să ieșim din modul automat și, prin tehnica ancorării, să ne gândim gândirea. În cuvinte simple, trebuie să trecem de la mă simt plictisit la trec printr-o stare de plictiseală.

Mindfulness nu înseamnă o formă perfectă ci o șlefuire perpetuă a propriei umanități. Când meditezi așezat sau practici o formă de meditație în mișcare (Yoga, Qi Gong, etc), nu căuta sa ai forma perfectă, nici să găsești practica supremă… nu există așa ceva. Tot ceea ce ai de făcut este să observi momentele când mintea alunecă spre trecut sau viitor. Acel moment de realizare înseamnă mindfulness. Mereu și mereu, ca Sisif pe munte, te vei întoarce la momentul realizării.

Practicat corect, Mindfulness este o formă de Eudemonism, adică o călătorie plină de farmec și grație

Orice altceva este doar marketing.

Timid, mindfulness-ul începe să devină vizibil și în România. Practica mindfulness, percepută undeva la intersecția dintre demers terapeutic și demers spiritual se învârte timid într-un cerc de persoane familiarizate cu filosofiile orientale sau jargonul psihologic dar nu există încă în limbajul persoanelor din publicul larg.

Ce se poate face pentru a introduce această practică printre opțiunile publicului larg consumator de ”dezvoltare personală”?

Eu unul cred că primul pas trebuie făcut de cei interesați de domeniu. Mindfulness-ul trebuie trăit și experimentat înainte de a fi predat. Mindfulness-ul vorbit nu cred că își poate face loc printre multe alte curente care promit o stare mai bună, succes, echilibru, etc.

Mindfulness-ul are ”păcatul” de a fi eficace când este trăit nu când este vorbit sau făcut. Mindfulness-ul bubuie cu voce de tunet atunci când îl trăiești. Prin asta înțeleg că pentru a putea preda mindfulness ai nevoie de experiența unică a meditației ca stare și nu de meditație ca tehnică. Este ușor să reproduci ceea ce au spus alții, este ușor să citești câteva articole dar este greu, dacă nu imposibil, să reproduci ”greutatea” pe care o capeți prin atingerea stării de meditație.

Doar după ce atingi această stare, cînd știi din experiență directă cum este sa Fii poți să îi ajuți pe alții să facă pași către a Fi.

Fără asta, poți să faci mindfulness dar nu o sa fi mindful… din păcate!

Intr-un ninja impasibil dar ajuta cand te intalnesti cu persoane dificile.

In viata profesionala te lovesti de fel si fel de persoane. Unele mai placute altele mai putin. Oricat de mult am incerca sa ne convingem ca viata este frumoasa si oamenii sunt buni, dam de cate un contra exemplu care ne spulbera „feng-shui”-ul :). Ce poti sa faci in situatiile de genul asta?

Raspunsul onest este simplu: habar n-am, sunt atat de multe posibilitati ca nici nu le pot imagina pe toate. Ceea ce incerc eu sa fac este sa introduc tehniciile de mindfulness in momentele dificile.

Am avut dimineata o intalnire de afaceri, stabilita de saptamana trecuta. Ajung la locatie si bang, prima surpriza, cel cu care aveam intalnire nu se afla acolo, fara sa ma anunte… OK, imi zic, nu e capatul pamantului. Sunt intampinat de o alta persoana in mod evident deranjata de prezenta mea… Nu se prezinta si imi ordona sa ma asez intr-o camera. Hmmm, simt un usor disconfort si incep sa imi concentrez atentia pe degetele de la picioare. Simt presiunea exercitata de podea si contactul ciorapilor cu pielea. Tehnica ma ajuta si imi aduce un zambet pe fata. Usor relaxat astept sa vad ce se intampla mai departe…

Ei bine, interlocutorul meu incepe abrupt discutia (in continuare habar nu am cum il cheama) si imi explica cat sunt de prost si nepregatit si cum ii irosesc timpul venind la o discutie la care in mod evident nu aveam dreptul sa fiu. Poate are dreptate, ce stiu eu, ca prea pare bine pregatit. Respir si simt un ghemulet de dracisori in zona diafragmei. „Aha” imi zic „o mica furie scoate capul”! Decid sa respir si sa observ senzatia fizica. Pe masura ce observ si accept tensiunea aceasta dispare usor…

Aud interlocutorul continuand sa imi explice ca sunt prost dar simt cum ghemul cedeaza si un zambet imi infloreste. E chiar dragut, ca intr-un banc vechi cu calul bolnav dus la targ pentru a fi facut de ras. Mai hazliu este ca eu sunt calul 🙂

Amuzat, indraznesc sa ma strecor intr-o pauza a discursului demolant si spun:

• Stiti, nu ma simt confortabil cand ma etichetati fara sa ma cunoasteti…

Nu am facut mutarea potrivita. Interlocutorul se aprinde brusc si ma acuza ca iau lucrurile personal ba chiar nu am intelepciunea sa ma adap de la cunostiintele lui. Mai mult se ridica brusc si imi spune ca nu are timp de mine. Practic ma da afara

Plec zambind, ii urez o zi frumoasa si ies. Soarele ma mangaie placut, simt o caldura tandra pe fata si zambesc. Chiar si acum, cand scriu, zambetul imi revine si ma relaxeaza. Si atunci, si acum cand scriu, prezentul – „aici si acum” –  accesat prin respiratie si concentrarea pe senzatia fizica a disconfortului m-au ajutat sa nu ma las prins in vartejul gandurilor. E atat de simplu.

Alan Watts spunea că „Arta de a trăi… nu înseamnă nici să te laşi dus de curent fără vreo grijă, nici să te agăţi temător de trecut. Ea constă în a fi sensibil în fiecare clipă, în a o vedea drept nouă şi unică întru totul, şi în a avea o minte deschisă şi receptivă pe de-a întregul.”

Din păcate, timpul nu are răbdare cu noi. Mereu alergăm către viitor, viitor care ne asaltează cu termene limită, cu proiecte noi, o casă nouă, serviciu nou etc. Nu avem timp să ne gândim la noi, să ne oferim timp de calitate cu noi, dar… viața ne oferă pauze pe care nu le dorim: pierderi, boli, despărțiri. Ne simțim pierduți și ne întrebăm de ce eu?

Iti aduci aminte cand ai avut ultima data senzatia ca gandurile ti se invartesc in cap ca un carusel si iti este imposibil sa iei o decizie simpla? Probabil ai incercat sa lupti cu gandurile, cu sentimentele ce te asaltau ca o haita de lupi flamanzi si ai reusit cumva sa le reduci la tacere… dar energia te-a parasit si ai ramas obosit/a, sleit de putere. Noaptea este un sfetnic bun, ti-ai spus si ai incercat sa te culci pe ganduri in speranta ca le vei exila in somn, dare ele, gandurile, au refuzat sa plece pana spre dimineata.

A doua zi ai avut o alta problema. Trebuia sa fii alert si treaz dar oboseala goanei printre ganduri statea agatata de ploapele tale si te impiedica sa fii prezent in activitatile de peste zi

Daca toate acestea iti sunt familiare, asta este un curs pentru tine, un curs care sa te invete cum sa regasesti energia si linistea.

Tehnicile mindfulness te vor învăța cum să ieși din viața pe repede înainte și te vor transforma dintr-un martor al vieții tale în regizorul vieții tale.

Mindfulness nu este o teorie frumoasa despre fericire. Este o practica, un mod de lucru cu tine insuti. Desi are radacini in practicile de meditatie budista nu este o practica ezoterica. Beneficiile mindfulness sunt sustinute de cercetari stiintifice serioase din domeniul neurologiei si psihologiei. Ca orice practica, este nevoie de un fundament pe care sa cladesti succesul viitor

Participînd la un curs de mindfulness o să înveți să:

• Aduci imediat echilibru în viața ta emoțională prin postură și respirație corectă
• Eficiență în activitățile zilnice prin concentrarea în momentul prezent
• Identifici gândurile negative care acționează ca un stopper în atingerea scopurilor tale
• Identifici mecanismul emoțiilor disfunționale ți modul de transformare al acestora în emoții funcționale
• Reduci stresul, anxietatea și teama de a vorbi în public

Integrînd tehniciile de mindfulness în viața ta, o se devi o persoană mai bună, mai liniștită și mai eficientă. Prin mindfulness o să înveți să îți dedici timpul lucrurilor care contează și nu grijilor despre cum o să eșuezi.

Încă din prima săptămână de practică o să observi că:

• Anxietatea se diminuează
• O să devi mai atent/a la mediul din jur
• O să îți îmbunătățești modul de gestionare a timpului
• Relațiile tale se vor îmbunătății

Ce o să înveți:

Cursul se bazează pe experiența dobîndită de trainer prin studiul și practica meditației și a aikido timp de peste 20 ani precum și formările de psihoterapeut cognitiv-comportamental si terapie a schemelor cognitive.

Programa respectă metodologia testată științific a tehnicilor mindfulness așa cum este ea practicată de către psihoterapeuții din lumea anglo-saxonă.

• Ce este mindfulness-ul și care sunt prejudecățile frecvente
• Modul de respirație corect, respirația abdominală, modul de corectare a respirației, conștientizarea respirației
• Momentul prezent. Vei învăța tehnici de conștientizare a prezentului, a mediului, a pauzelor. Vei învăța principalele obstacole ale începătorului și modul de depășire a acestora
• Conștientizarea gîndurilor. Vei învăța să îți conștientizezi gîndurile apoi sa observe momentele de pauză dintre gânduri. Vei învăța să recunoști gândurile automate negative și modul de îmblânzire a acestora
• Conștientizarea emoțiilor. Vom învăța mecanismul emoțiilor, identificarea acestora și modul de acceptare a acestora
• Conștientizarea propriului corp. Vei învăța tehnici specifice de scanare și relaxare. Pe baza acestor tehnici o să înveți cum să accesezi aceste tehnici în momente de stress
• Comștientizarea mișcării. O sa medităm în mișcare, o să experimentăm nemișcarea și relația dintre ele

La final vei primi instrumente care te vor ajuta sa introduci tot ceea ce ai descoperit la acest curs in viata ta cotidiana.

Sau, mai exact, ce inseamna programul mindfulness de opt saptamani? Sunt intrebat destul de des ce reprezinta programul asta si ce inseamna mindfulness-ul asta.

Daca ne uitam peste umar in lunga istorie a vindecatorilor – asa cum frumos spune Irvin D. Yalom – vedem ca actul asta minunat al evadarii din matricea anxietatii a fost invaluit in mister, magic si autoritate. Spus pe sleau, cei aflati in suferinta cauta ajutorul in exteriorul lor, in magic sau oricum in ceva mai presus de ei insisi.Simplitatea si adevarurile simple sunt alungate cu dezgust.

Ei bine, daca esti dintre cei care cred ca adevarul este complicat si musai este detinut doar de cei care au reusit sa gaseasca formule sofisticate cu raspunsuri fara gres pentru a-l decodifica te rog sa NU citesti mai departe.

In cadrul programului de opt saptamani se lucreaza cu singurul lucru ce ne apartine: corpul nostru. Programul consta in opt intalniri saptamanale de trei ore si lucru individual intre sedinte, aproximativ 40 minute/zi. Este un progam nu un curs simplu in care trainer-ul vorbeste frumos si iti induce o stare minunata pana cand te stropeste prima masina pe strada si iti ucide feng-shui-ul. A te inscrie in acest program presupune sa iti doresti sa schimbi ceva la tine si sa fi absolut hotarat/a sa o faci.

Tehnic vorbind, programul urmareste programa MBSR si impleteste tehnici de meditatie ghidata, hatha yoga si terapie de grup. De la saptamana la saptamana vei invata cum sa iesi din viata pe pilot automat si sa scapi de obiceiurile care iti saboteaza starea de bine.

Primele patru saptamani te vor invata cum sa recunosti efectul emotiilor, stress-ului, anxietatii etc asupra propriului corp si cum sa preiei controlul asupra lor. Vei exersa meditatia asupra respiratiei, scanarea corpului si yoga.

Ultimele patru saptamani te vor invata cum sa iti imbunatatesti relatiile cu cei din jurul tau. O vei face prin meditatia muntelui, meditatia lacului, meditatia compasiunii si meditatia tacuta.

Pe langa aceste tehnici, in fiecare saptamana vei avea alte exercitii amuzante dar serioase pentru a (re)descoperi ceea ce esti atunci cand nu functioneezi pe pilot automat.

La finalul programului vei fi inarmat/a cu propria armura anti-stress croita de tine pentru tine. Studiile arata ca programul mindfulness de opt saptamani induce efecte stabile in reducerea stress-ului, anxietatii, depresiei, durerilor cronice si creste nivelul starii de bine general. De asemenea sunt studii care indica o imbunatatire a modului de functionare a sistemului imunitar tradusa prin rezistenta mai buna la imbolnavire.

Daca iti doresti sa afli mai multe despre acest program de invit sa imi trimiti gandurile sau intrebarile tale la marius.dumitrenco@outlook.com

Asa cum am mai spus, perceptia mindfulness-ului este invaluita in prejudecati ca o ceapa. Astazi voi incerca sa navighez printre prejudecatile nascute din asocierea mindfulness-ului cu budismul.

Deoarece mindfulness inseamna meditatie si meditatie ne trimite imediat cu gandul la practicile spirituale asiatice este oarecum inevitabila asocierea dintre cele doua.

Cand spui practica spirituala asiatica, imaginea unui calugar budist apare aproape instantaneu impreuna cu toate cliseele legate de aceasta imagine. Ne gandim ca meditatia presupune o rupere de lume, eventual retragerea fizica in munti, pesteri sau macar in codrul des, asta ca sa aducem lucrurile mai aproape de simtirea noastra 🙂 Ne imaginam ca meditatia in locuri ascunse de ochii muritorilor de rand ne va dezvalui marile mistere ale lumii, ne va aduce serenitatea si libertatea absoluta si nimic, niciodata nu ne va mai perturba. Cumva, meditatia mindfulness ne va rupe din fluxul „vulgar” al preocuparilor lumesti si ne va transporta intr-o lume in care materialul nu mai conteaza. Ei bine, prejudecata asta poate fi numita Prejudecata Orientalismului. Ideea este ca mindfulness nu face lucrurile astea, sau, cel mai corect spus, nu urmareste asta. Tot ceea ce promite mindfulness si este sustinut de cercetari este o reducere a stress-ului, anxietatii si a durerilor cronice.

O alta distorsiune a termenului mindfulness este data de asocierea acestuia cu o practica religioasa exotica. Intrucat mindfulness ajuta la reducerea anxietatii iar Buddha, in esenta, promite acelasi lucru in doctrina sa, unii considera ca mindfulness este o forma mascata de budism si nu doresc sa aiba de a face cu o cale religioasa. Asa se naste ceea ce o sa numesc Prejudecata Secularismului. Adevarul este ca, desi mindfulness s-a nascut prin adaptarea unor tehnici budiste iar multi dintre profesorii mindfulness au ales sa urmeze budismul, mindfulness este o tehnica terapeutica testata stiintific iar in cadrul cursurilor de mindfulness nu se preda nici-un aspect din doctrinele budiste. Inclusiv tehnicile de yoga predate in cadrul cursului de opt saptamani se predau strict din perspectiva efectului pozitiilor asupra corpului si nimic altceva.

Ultima prejudecata izvorata din perceptia mindfulness ca forma de budism mascat poate fi numita Prejudecata Ritualista. Aceasta prejudecata se naste sub influenta imaginilor mai mult sau mai putin pop cu Buddha si alte zeitati asiatice aflate in diferite posturi ciudate. Cei care sunt sub influenta acestei prejudecati cred ca pentru a practica mindfulness trebuie sa adopti posturi contosionate ale corpului si pozitii ciudate ale mainilor pentru a putea obtine beneficiile meditatiei. In realitate, meditatia mindfulness se realizeaza in pozitii comode, fie intins pe jos, fie asezat pe scaun sau pe podea. Mainile se tin in pozitie relaxata, naturala si nu este nevoie de o flexibilitate iesita din comun. In mindfulness urmarim sa fim atenti, in mod constient la momentul prezent si nimc mai mult.

Intr-un articol viitor voi reveni cu alte seturi de prejudecati legate de mindfulness.

Daca te intereseaza sa afli mai multe despre mindfulness poti accesa cursul gratuit online De-Mystifying Mindfulness sau imi poti scrie pe adresa marius.dumitrenco@outlook.com

Nu stiu ce credeti voi despre Micul Print dar eu unul ma intorc destul de des la cartea asta. Mereu gasesc sensuri noi si nu ma pot plictisi desi am citit-o de multe ori.

Astazi am recitit pasajul in care Printul discuta cu vulpea:

„– Vino să te joci cu mine, o pofti micul prinţ. Sunt atât de trist…

– Nu pot să mă joc cu tine, zise vulpea. Nu sunt îmblânzită.

– A! Iartă-mă, rosti micul prinţ. Dar după un răstimp de gândire, adăugă: – Ce înseamnă „a îmblânzi”?

– Nu eşti de prin partea locului, zise vulpea, ce cauţi pe-aici?

– Caut oamenii, zise micul prinţ. Ce înseamnă „a îmblânzi”?

– Oamenii, zise vulpea, au puşti şi vânează. E foarte neplăcut! Mai cresc şi găini. E singurul folos de pe urma lor. Cauţi găini?

– Nu, zise micul prinţ. Caut prieteni. Ce înseamnă „a îmblânzi”?

– E un lucru de mult dat uitării, zise vulpea. Înseamnă „a-ţi crea legături”…

– A-ţi crea legături?

– Desigur, zise vulpea. Tu nu eşti deocamdată pentru mine decât un băieţaş, aidoma cu o sută de mii de alţi băieţaşi. Iar eu nu am nevoie de tine. Şi nici tu n-ai nevoie de mine. Eu nu sunt pentru tine decât o vulpe, aidoma cu o sută de mii de alte vulpi. Dar dacă tu mă îmblânzeşti, vom avea nevoie unul de altul. Tu vei fi, pentru mine, fără seamăn în lume. Eu voi fi, pentru tine, fără seamăn în lume…„

Ei bine, prin mindfulness ne imblanzim mintea. In viata de zi cu zi, mintea noastra este doar o minte aidoma cu alte sute de minti dar prin meditatie ea devine fara seaman in lume pentru ca devine a noastra. Meditatia constanta creeaza legatura dintre minte si EU, adica acel ceva care sunt in spatele etichetelor, gandurilor, fricilor si multe alte „isme” ce m-au lovit si impregnat in calatoria de pana acum.

Si noi suntem uneori atat de tristi si mintea noastra se ascunde si fuge prin hatisurile de ganduri. Suntem singuri si ne dorim sa avem pe cineva, candva care sa fie totul pentru noi iar noi sa fim totul pentru ea/el. Si stii ce este ironic? Acel lucru este mereu cu noi, aici si acum, dar nu am reusit sa-l imblanzim sau poate nu am stiut cum sa o facem.

Pana azi..

Probabil ai auzit despre meditatie si beneficiile ei si poate ai auzit si despre mindfulness. Ca orice termen intraductibil si, in plus, greu de explicat in cuvinte, mindfulness este interpretat in fel si chip. Jon Kabat-Zinn defineste mindfulness-ul astfel: „constientizare, cultivata prin a fi atent in mod sustinut si deosebit: dinadins, in momentul prezent si fara a judeca” (Kabat-Zinn, trad. Catalina Petria,2016, Mindfulness pentru Incepatori, Bucuresti, Editura Trei)

Trebuie sa recunosc ca definitia lui Kabat-Zinn nu ajuta foarte mult… in mod deosebit intriga partea cu „fara a judeca”. Cum se poate sa nu judeci? Nu este impotriva a tot ceea ce esti? Ai tot invatat sa discriminezi intre lucruri, fapte, oameni si cand spun sa discriminezi ma refer la categorii gen: bun/rau, sus/jos, placut/neplacut etc. Cu aceste intrebari am plecat plin de curiozitate sa aflu mai mult.

Ca punct de plecare eram foarte interesat sa aflu ce cred altii despre mindfulness. Parerile au fost diferite dar, din pacate, in Romania nu am intalnit un numar destul de mare de practicanti sau oameni familiarizati cu conceptul astfel incat sa pot obtine un numar semnificativ de raspunsuri.

Cautand am descoperit un curs online foarte interesant sustinut de Chris Goto-Jones, curs pe care il poti accesa pe platforma Coursera. In partea introductiva a cursului aflam ca la intrebarea :”Ce te-a motivat sa participi la un curs mindfulness?” participantii au raspuns:

• 95% vor sa reduca modul in care emotiile negative le influenteaza viata – motiv principal
• 30% isi doresc ca pe langa reducerea impactului emotiilor negative sa gaseasca moduri in care sa isi maximizeze starea de bine general
• 30% urmaresc sa isi imbunatateasca atentia, concentrarea etc
• 6% urmaresc obiective legate de spiritualitate

Acest 6% este extrem de interesant deoarece pare usor contra intuitiv. Pana la urma vorbim despre meditatie, adica despre un concept legat de spiritualitatea asiatica, cel putin in mentalul colectiv. Ei bine, se pare ca mindfulness nu este vazut ca un vehicul spiritual ci ca o tehnica de dezvoltare si optimizare personala. Trebuie totusi subliniat ca aceste raspunsuri au fost colectate de la persoane care urmau programe de opt saptamani elaborate conform  Mindfulness Based Stress Reduction (MBSR) sau Mindfulness Based Cognitive Therapy (MBCT).

Pe de alta parte, este posibil ca aceasta perceptie a mindfulness ca tehnica validata stiintific sa fie doar rezultatul unui efort facut de catre promotorii curentului de a se departa de un concept alunecos – cel de spiritualitate – din dorinta de a promova mindfulness-ul in societatea vestica.

Dilema asta, mindfulness tehnica validata stiintific sau mambo-jumbo  new age, nu cred ca poate fi transata definitiv foarte curand. In chiar practica mindfulness se afla ambiguitatea: Efectele programelor de opt saptamani au fost testate si supra-para- validate in conditii controlate de laborator dar explicatia reala a ceea ce se intampla? si mai ales de ce? nu a putut fi surprinsa dintr-un motiv foarte simplu: Cu tehnica actuala putem sa masuram anumite schimbari la nivel cerebral si hormonal dar emotiile si starea perceputa efectiv de catre subiecti ramane profund subiectiva. Altfel spus, emotiile si gandurile nu pot fi masurate obiectiv.

Tocmai aceste imposibilitati de masurare fac mindfulness-ul mai interesant si mai demn de a fi studiat. Fie ca este o tehnica fie ca este o arta, mindfulness-ul are efecte fiziologice dovedite dar, in aceiasi masura, se cam sustrage masurarii obiective.

De aceea, daca vrei sa intelegi ce este mindfulness te incurajez sa experimentezi. Cititul nu ajuta si nu face decat sa iti intareasca (pre)judecatile, ceea ce, asa cum spuneam mai sus, este exact ceea ce NU urmareste meditatia tip mindfulness.

Intr-un articol urmator voi incerca sa prezint cateva mituri si prejudecati in speranta ca asta te va ajuta sa clarifici cateva dintre intrebarile legate de „chestia” asta numita mindfulness.

dar miliardarii au!” se zice că ar fi spus J.P. Morgan. Ei bine, eu nu sunt astrolog dar cred că este onest să recunoști că nici tu nu eşti miliardar.

Din păcate nu ştiu nici reţete în şapte sau mai mulţi paşi care să te transforme în miliardar ,sau măcar milionar, peste noapte. Însă ştiu câte ceva despre momentele alea în care te simţi mic şi strivit de viaţă şi mai ştiu câte ceva despre momentele când ai senzaţia ca părinţii tăi vorbesc prin laringele tău.

Mă descurc bine printre anxietăţi, depresii, TOC şi alte lucruri de genul acesta.  Dacă nu ştii ce este anxietatea, îţi spun ca e starea aia când eşti paralizat ca un iepure în faţa farurilor şi laşi ca viaţa să ţi se întâmple iar apoi plângi şi zici: Așa sunt eu! Depresia e tristețea aia care te îneacă luni în şir şi te obligă să spui: Așa sunt eu, fără noroc! TOC, e zumzetul acela care te ţine captiv în ritualuri fără de sfârşit pentru că, ai ghicit, așa eşti tu…

Nu, nu eşti așa, şi cred că a sosit timpul să ai curaj să te schimbi.

Îmi intră în cabinet clienți doldora de cunoștințe. Sunt citiți, informați și plini de certitudini. Sincer, chiar vin cu o conceptualizare a propriei probleme foarte profesionistă. Ei chiar știu ce îi „doare” și de ce îi doare. Nici măcar nu mă mir. Trăim timpuri când informația este gratuită și accesibilă. Orice concept este doar la un click depărtare.

Și totuși, acești oameni super informați nu reușesc să depășească situația care îi disturbă și asta îi stresează și mai tare… Tocmai au aflat un vechi adevăr: Dacă știi să faci un sandwich asta nu îți atâmpără foamea, mai ai nevoie și de ingrediente.

Aici intervine terapeutul. El are ingredientele și te va ajuta să faci sandwich-ul. Cu răbdare, el te va ghida prin schimbare. Tu vei rămâne expertul în propria viață, terapeutul doar va deveni furnizorul tău de ingrediente pentru a te ajuta să creezi ceea ce îți dorești.

Schimbarea unui obicei durează mult. Ai nevoie de răbdare și de multă încredere în partenerul tău de drum. Cu cât ai ‘lucrat’ mai mult la un obicei cu atât vei fi mai incercat/încercată în lupta cu schimbarea lui. Vestea bună, este că se poate 🙂 Vestea mai puțin bună… nu există 😛