Mi-am petrecut ziua ascultându-mi gândurile. Este ciudat să observi ce zumzet continuu este în capul tău. Roiuri de gânduri se zbat să îţi atragă atenţia în permanenţă şi îşi cer dreptul de a fi băgate în seamă. Se poartă exact ca oamenii: Sunt geloase, emotive, încrezute, arogante sau timide, gălăgioase  sau tăcute, etc. Încep sa înţeleg de ce anumiţi gânditori le-au antropologizat mergând până la deificarea lor. Cumva par să aibă o materialitate stranie, uşor vâscoasă…

Aşa cum mă aşteptam, cele mai „vocale” sunt gândurile din tabăra conservatoare. În plus, ele stau şi extrem de bine la retorică. Apar la bara conştiinţei tale în costumele lor impecabile, mirosind a ştiinţă si parfum de designer, şi îşi folosesc vocile tunătoare ca pe buzdugane. Te lovesc din toate direcţiile cu sofisme încercând să te convingă că ceea ce vrei să faci nu are rost.

Am observat ca acţiunea fizică, adică teme de tip comportamental, sunt cele care le anihilează rapid. Intervenţia cognitiva ajută dupa terminarea intervenţiei comportamentale pentru a da o „voce” timidelor gânduri din tabăra reformistă.

Evident este prematur sa trag o concluzie dar ziua de azi, cel puţin până acum, se dovedeşte o zi minunata petrecută in compania unei persoane dragi: EU.